GANDURI DE MARTIE

Ce fericire ca scapam de cojoace. Mai e putin si soarele va birui mai tare frigul noptii si al zilei. Pamantul care asteapta cu nerabdare intr-un nou ciclu trezirea la viata a naturii, isi deschide bratele sale batrane spre un nou inceput. Totul se pregateste, totul se deschide, totul reanvie aici, unde avem binecuvantarea celor 4 anotimpuri. Numai omul nu are timp sa vada, sa simta, sa perceapa frumusetea pomilor care isi deschid micile floricele ce zambesc in soare, verdele crud al ierbii, ciripitul vesel al pasarelelor. Toate au fost create pentru a bucura omul.
Dar el nu are timp. Alearga de dimineata pana seara sa adune, sa stranga, sa-si mareasca confortul. Alearga dupa o fericire pe care nu o gaseste. Mereu agitat, mereu nemultumit. Cand ajunge sa realizeze ceva, vrea altceva. Si astfel trec anii, si viata se scurge intr-un iures tacut iar omul nu apuca sa simta bucuria si frumusetea creatiei. Acest rege al naturii este rob propriilor sale ambitii si patimi. Ce pacat ca nu stie sa se bucure de acest dar divin care este viata. Daca si-ar face timp sa priveasca stelele, si-ar da seama ca exista un Dumnezeu care guverneaza miscarea planetelor si legile acestor constelatii. Daca ar privi natura si-ar da seama ca si ea are legile ei, atat plantele cat si animalele. Nimic nu e haotic in natura. Totul este bine realizat de bunul Dumnezeu intr-o ordine perfecta. Ciclurile de viata ale plantelor si animalelor, lanturile trofice, instinctele de conservare, au scopul de a pastra un echilibru in tot ce ne inconjoara.
Dar omul creaza dezordine, in creatiiile lui Dumnezeu. Ba in mandria sa nebuna il reneaga, sau din comoditate spre a nu pazi legile Lui il scoate din viata sa. Si Stapanul il priveste pe om cu mila, asa cum un parinte isi priveste fiul care o ia pe cai gresite, il iubeste, il protejeaza, il iarta si il asteapta sa se trezesca intr-o zi din aceasta distructiva orbire. Si asta pentru ca Dumnezeu i-a dat omului un dar : libertatea.

CA O MOARA

Mintea este o minune pentru om. Prin ea, trec si buna si rele ,ganduri fara numar se inlantuiesc ca un talaz. Cateodata ii aduc omului bucurii si impliniri. Alta data nopti de neliniste si nesomn.
Si totusi este si in puterea noastra sa controlam mintea acest mecanism minunat, cu care Dumnezeu l-a inzestrat pe om. Mintea este ca o moara, spunea un sfant parinte. Ce bagi in ea, aceea macina. Daca asculti ceva frumos, linistitor si constructiv pentru suflet, daca esti bun si deschis cu cei din jur, ajutandu-i la nevoie, atunci si mintea va medita la tot ce e frumos si bun. Dar daca omul se gandeste la rau, foloseste mijloace meschine pentru satisfacerea propriilor capricii, daca nu il intereseaza legea lui Dumnezeu, ba chiar il reneaga, atunci viata pe acest pamant este pentru el, un iad plin de griji si nefericiri. Sa cautam sa macinam tot ce-i bun si vom simti o pace si o liniste a sufletului, care ne vor da armonie multumire si implinire.

REMUSCARE

Un incident stupid era sa-mi aduca trecerea in lumea de dincolo. Ma aflam in imposibilitatea de a respira. Primul gind a fost o sperietura puternica. Ma gindeam ca voi muri. Nu imi era frica de moartea in sine ci de urmarile ei. Stiam ca nu sint pregatita pentru a pleca din lume si nu eram impacata cu Creatorul prin spovedanie. Am tot aminat sa ajung la un preot duhovnic si acum ma lua groaza stiind ca totul este pierdut. Ca timpul care mi s-a dat l-am cheltuit numai cu placerile trupului si nu am facut nimic pentru mintuirea sufletului meu. Simteam ca nu mai am scapare si eram disperata. Am pierdut pe Dumnezeu. Am pierdut raiul cel dorit din nepasare ,din lene ,din neglijenta. Eu care l-am cunoscut in rugaciune, in minunile pe care le-am simtit dealungul vietii mele pacatoase ,eu care i-am vazut purtarea de grija pas cu pas dealungul calatoriei pe acest pamint, aveam sa plec departe de la fata Lui si pentru totdeauna. Dar in mila sa cea mare nu m-a lasat.Mi-a mai dat timp de pocainta caci din nou o minune ,am reusit sa depasesc momentul critic inexplicabil si brusc. Mare este Dumnezeu care nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu!

TREPTE CATRE CER

Odata cu mireasma primaverii, cu firisoarele de iarba care se inalta spre lumina, cu pasarelele care ciripesc vesele, a venit postul sf. Pasti. El ne da posibilitatea, sa ne adancim in noi insine si sa meditam cu toata profunzimea, la menirea noastra pe acest pamant, la scopul vietii si sa ne gandim la existenta ce va fi, dincolo de moarte.
Trepte catre Cer sunt cele 49 de zile, in care vom putea urca ajutati in permanenta de iubirea lui Hristos. Si vom urca cu siguranta, daca in fiecare zi vom reusi sa ne detasam citeva minute de problemele cotidiene, care nu se mai sfarsesc niciodata si vom constientiza prezenta divina in casa si viata noastra.
El asteapta cu aceeasi dragoste sa-I deschidem inima, sa vorbim cu El despre toate problemele care ne framanta, traind intr-o lume ce pare ca si-a pierdut complet busola. Si nu are nevoie de rugaciunea noastra, pentru ca osti ingeresti il lauda neincetat. Dar din mila si dragoste se coboara la noi atunci cand il chemam. Pentru ca iubeste fiecare om in parte asa cum este. Si nu are pe nimeni de pierdut. De aceea a venit in lume. Ca sa ne invete cum sa castigam viata vesnica in Imparatia sa. Si a murit in chinuri cumplite pe cruce pentru noi. O jertfa mare pentru fiecare suflet, pe care l-a rascumparat cu propriul sange..
Sa urcam cum putem, dar sa urcam treptele catre cer. Sa credem, sa speram si sa iubim pe Dumnezeu si intreaga lui creatie. Sa facem voia lui, sa-I cerem iertare pentru tot raul facut. Sa ne marturisim pacatele si sa mergem dupa El in saptamana patimilor sarutand Sf cruce pe care s-a jertfit. Iar la capat vom vedea mareata sarbatoare a Sfintei Invieri si vom simti acea pace si bucurie pe care nu o poate da nimic din lumea asta. Caci la capat ne va astepta Hristos cel inviat sa ne dea sfanta sa binecuvantare.

GANDURI DE PRIMAVARA

A venit primavara dar e inca frig. Natura se trudeste sa iasa din starea de vegetatie spre o noua viata. Si soarele straluceste din ce in ce mai mult. Ziua e mai mare si din nou va fi plin de seva vietii pe pamantul inghetat.
A venit primavara si noi ca si natura trebuie sa ne trudim, sa ne dezmortim sufletele inghetate si sa pasim spre o noua primavara a vietii. Din aceasta saptamana am inceput si noi sa urcam treapta cu treapta acea tainica scara care ne ridica incet dar sigur spre Soarele Iisus Hristos si spre lumina sfintei invieri. E greu pentru noi cei de astazi obisnuiti cu confortul, dornici sa ne satisfacem si cele mai neansemnate capricii. Orice urcus in viata e greu, dar acesta e un examen al dragostei noastre pentru Acela care ne daruieste totul si ne-a iubit mult jertfindu-se ca sa ne salveze. Imparatul cerului si al pamantului a baut paharul umilintei, al chinurilor cumplite si a mortii pe cruce, ca sa ne ridice din nou pe noi cei de astazi. Prin spovedanie si impartasirea cu trupul si singele sau ne impacam cu Dumnezeu, iar El coboara in sufletele noastre aducand acea pace divina pe care nu o gasim pe acest pamant.
Sa vrem sa urcam si sa il rugam pe Domnul sa ne ajute si vom vedea ca mana nevazuta a proniei sale Dumnezeiesti ne va ajuta, ne va ridica spre lumina sfintei invieri, iar le capat ne asteapta Imparatul slavei sa ne primeasca nevazut in sfintele sale brate si sa ne umple inima de bucuria sfintei sale biruinte.

E INCA IARNA

E inca iarna. Frigul se zbate sa mai puna stapanire peste natura amortita. Dar Dumnezeu care coordoneaza miscarea planetelor, a vanturilor, ciclul anotimpurilor, face ca soarele sa straluceasca mai puternic, zilele sa devina mai mari, noptile mai mici si astfel renaste natura intr-o noua primavara. Si avem nevoie de o renastere in aceste vremuri atat de tulburi si nesigure. Sa ne ridicam mintea spre Lumina lumii, Hristos, precum ghiocelul isi inalta capusorul spre soare. Si vom vedea ca nu suntem singuri in lumea asta. Vom vedea ca energia divina trimite omului forta sa depaseasca incercarile vietii si doar El poate sa aduca lumina in viata , daca pastram relatia cu Dumnezeu. Tatal Ceresc ne iubeste. Sa mergem la casa lui, biserica stramoseasca in care se jertfeste tainic, sa ne impacam cu El prin spovedanie, sa ne impartasim cu trupul si sangele Lui sfant si ne vom trezi din acea amorteala a sufletului.
E inca iarna. O iarna trista ca si sufletele noastre. Criza mondiala, datorii scumpiri, somaj. Dar daca ne vom apropia de altarul jertfei sale, daca il lasam sa intre in viata noastra si sa lucreze cum numai El stie, lumina pacea si iubirea, vor straluci in sufletele si ne vom trezi din trista iarna intr-o noua primavera a vietii.

ASTAZI ESTE UN NOU INCEPUT

Astazi o fetita dulce de trei anisori urca scarile inalte ale templului din Ierusalim. Astazi “micuta” este condusa de parinti, de cunoscuti, si de fetite cu lumanari aprinse spre noua ei locuinta harazita de Cel de Sus. Ea nu plange pentru ca in sufletelul ei gingas simte o chemare divina. E grea despartirea de buna ei mama Ana si de tatal Ioachim, care cu multa dragoste au crescut acest copil dorit, dar merge viteaza spre misiunea sfanta. Si piciorusele ei mici urca treapta dupa treapta, pina ajung in bratele preotului Zaharia care o duce din indemn dumnezeiesc, chiar in Sfanta sfintelor unde nu intrau decat arhiereii o singura data in an.
Astazi este un nou inceput al mantuirii pentru neamul omenesc. Micuta Maria va fi pregatita pentru nasterea cea sfinta. Ea se aduce ca o jertfa si va sa fie altar viu pe care va cobora in taina Imparatul Slavei cel din veacuri asteptat. Va fi hranita de ingeri si va trai in rugaciune pentru a devenii ea insasi templu al intruparii prin umbrirea Duhului Sfint. Ea va plini maretul plan de mantuire.