MARGARITAR ASCUNS

Undeva intr-o insula indepartata din marea Ionica, cineva vegheaza cu dragoste. Insula e plina de un parfum exotic si e totdeauna verde.Acolo a vrut sa locuiasca un om care era un simplu pastor candva. Dar bunatatea, smerenia si rugaciunea l-au dus spre calea sfinteniei astfel incat a ajuns sa faca foarte multe minuni.Apoi a fost ales episcop. In insula Corfu locuieste de mult si vegheaza pe toti cei care ii cer ajutor. Vine si ajuta. Incaltamintea tocita sta spre marturie. In preajma raclei simti aceea bucurie inexplicabila pe care nu o da decat focul Duhului Sfant. Minuni se petrec mereu la tot pasul. Oamenii veniti din toate colturile lumii si de toate confesiunile stiu si simt aceste lucruri.

Acesta este Sfantul Spiridon mare factor de minuni. Acesta este un margaritar ascuns intr-o insula indepartata a Greciei. Dar lumea nu l-a uitat pentru ca nici el nu uita de lume. De aproape 700 ani stie sa aduca bucurie, sa vindece, sa impace, sa daruiasca. I-au fost schimbati sute de papucei in acest timp, care s-au tocit. De aceea i se spune si Sf Calator. A fost de multe ori vazut aievea. Insula Corfu a fost salvata de sfant de invazia otomana, lucru consemnat de istorici. Sa trimitem un gand curat Sfantului Spiridon, azi de ziua lui si sigur vom primi o minunata binecuvantare care ne va da forta necesara sa mergem mai departe in urcusul, atat de anevoios uneori al vietii.

UN MOS DRAG

     Un Mos drag noua. Un Sfant iubit si cunoscut care prevesteste pe Mos Craciun. Un aducator al bucuriei, un exemplu al bunatatii si al omeniei. A stiut sa iubeasca si sa daruiasca. A dat fara sa judece. A avut grija de copiii, tineret, batrani si de cei care se gaseau in mari lipsuri. Si ne transmite peste veacuri sa-i urmam. Sa daruim cu dragoste si vom simti bucuria sufletului. Sa daruim ca lui Hristos si vom dobandi mult mai mult. Sa iubim si vom fi iubiti. Sa iertam si vom fi iertati. Numai asa vom simti bucuria sarbatorilor. Si sa nu uitam ca undeva un copil sarman, cu hainute uzate, flamand si fara speranta, lipsit de bucuriile copilariei, asteapta cu ghetutele la usa, plangand ,ajutor.

     Sa cautam acel copil si sa-i aducem bucurie. Sa simta ca Sfintii lucreaza mereu si ne invata sa facem bine. Sa stie ca Mos Craciun nu face diferenta intre un copil sarac si bogat, ci ii iubeste pe toti la fel, asa cum Dumnezeul Iubirii ne iubeste pe toti si ne poarta de grija in orice clipa a vietii.

ZILE DE ASTEPTARE

    Zile dulci de asteptare. Orasul s-a pregatit de sarbatoare. Lumini in diferite forme si culori iti trezesc in suflet bucuria copilariei, iar mirosul de rasina al brazilor impodobiti iti amintesc ca e vremea colindelor, ca se apropie cu pasi parca prea rapezi cele mai frumoase sarbatori.

     Craciunul cea mai indragita sarbatoare, ne umple de fiecare data sufletul de bucurie, de pace, de liniste. Pluteste un mister ciudat in noaptea minunata. Si noi devenim deodata cu totii copii, bucurandu-ne de venirea lui Mos Craciun. Uitam pentru moment de griji, de nacazuri si ne lasam purtati cu gandul spre pestera saraca din Betleem unde isi avea salasul o Fecioara Sfanta si un Prunc Dumnezeesc. Ne amestecam printre pastorii care aud cum canta coruri ingeresti, vestind nasterea cea sfanta, mergem cu magii veniti din departari sa ne inchinam pruncului, cautam printre multimea de stele steaua calauzitoare.

       Zile dulci de asteptare in care trebuie sa ne pregatim sufletul, acest mare dar al Domnului. Trebuie sa il facem curat prin spovedanie, sa alungam tot ce a fost rau si murdar in viata noastra. Si sa deschidem larg usile sufletului curat, ca in el sa coboare Domnul Iisus, asa cum a coborat in pestera din Betleem. Si sa ne aduca lumina, pace si putere ca sa putem strabate pina la capat drumul intortochiat si plin de neprevazut al vietii. Si doar asa vom simti bucuria de a trai si de a ne bucura de tot ce e frumos in viata noastra, iar cu cei ce ne inconjoara vom trai in intelegere si armonie.

PUTIN SOARE

Dupa atata frig, vant si picaturi reci de ploaie care biciue nemilos fata acum in mijloc de octombrie, iata ca s-a aratat si putin soare. O si ce bine e! Ce mult inseamna putin soare care mangaie prin dulcea lui lumina si caldura, aducand veselie intr-o toamna rece si trista.
Asa e si cu sufletul omului dominat mai mult ca niciodata de griji fara numar, de proiecte neamplinite, invaluit de aspiratii, dupa care alearga fara incetare, ca apoi sa se opreasca uneori dezamagit si dezorientatat de propria neputinta. Si ce mult inseamna cand in sufletul sau, patrunde Soarele Hristos. Incalzeste cum numai El stie sa faca, sufletul inghetat, ii da putere, intelepciune, rabdare si curaj sa mearga mai departe, pana la capat. Dar El e atat de delicat si nu fortaza vointa noastra. Trebuie ca noi sa ii deschidem usa sufletului si sa il chemam, sa ne unim cu Domnul Iisus prin Sf. Impartasanie.
Dumnezeu vine negresit caci iubeste omul cu o iubire adanca. Un pas sa facem noi, caci pasii Lui se indreapta catre noi, imbratisandu-ne. Si ce mangaiere simte sufletul descatusat, ce pace si bucurie. Sa cautam sa pastram acest Soare divin in suflete, caci numai asa vom gasi pacea, bucuria si implinirea aspiratiilor noastre cele bune si de folos.

E FRIG

E mijloc de octombrie si e frig. Poate prea frig pentru aceasta perioada. Frigul, norii si ploaia de afara ne adancesc intr-o trista melancolie. Si aceasta tristete se furiseaza incet in suflete. Nesiguranta, lipsuri, scumpiri, boli fac rani in suflete si-n inima.Cine ne mai poate ajuta ? Cei din jur sunt ca si noi tulburati de grijile zilnice iar puterile lor sunt limitate.

     Nu ne mai ramane decat sa ne inaltam gandul la Dumnezeu si sa-l rugam sa ne poarte de grija si sa conduca El, barca vietii noastre pe marea zbuciumata a lumii cum stie mai bine. Si El ne va asculta cu siguranta daca si noi Il ascultam. Daca ne impacam cu El, mergem in zile de sarbatoare la casa Lui , Sf biserica, acolo unde pe sfintele altare se jertfeste, pentru noi, fiecare din dragoste si mila. Nu trebuie decat sa il rugam sa intervina in viata noastra si El va veni. Ne va umple inima de pace si lumina, ne va da speranta si forta necesara sa mergem mai departe. Si doar cu ajutorul Sau vom reusi.

INCEPUT DE TOAMNA

      O toamna frumoasa cu soare cald ne face trecerea mai usoara spre anotimpul rece. O toamna bogata care abunda in legume si fructe de tot felul ne face sa ne indulcim de bunatatile pamantului. Vrem sau nu vrem sa credem, dar acolo sus, exista Cineva care ne vegheaza cu dragoste permanenta, care are grija de echilibrul naturii, in parte distrus de noi. El are grija sa rodeasca pamantul si sa dea ploi la vreme, pentru  hrana oamenilor. Asemeni unui Parinte bun isi face datoria fata de noi. Dar noi ne-o facem?

      Grijile vietii acesteia ne acapareaza tot timpul. Zile in sir alergam, pe drumul anevoios al vietii, zbatandu-ne sa obtinem mereu cate ceva. Apoi altceva. Mereu nemultumiti de tot ce am obtinut, nu stim sa ne bucuram cu adevarat de fiecare clipa a vietii. De sanatatea asa cum e, de soare , de natura, de dragostea celor din jur.

      Credem ca totul ni se cuvine, uitand de Dumnezeu, de menirea noastra si de darurile primite de la El. Nu ii acordam nici macar jumatate de ora pe zi pe motiv ca nu avem timp.

        A venit toamna, cu soarele ei mangaietor. Mai avem timp sa ne deschidem ochi sufletului si sa punem ordine in viata noastra. Sa ascultam chemarea clopotelor in zorii duminicilor, la sfintele biserici, sa il chemam in ajutor in toate problemele vietii, sa ne impacam cu El si atunci vom simti in suflete mangaierea calda a luminii Lui, asemeni caldurii dulci a zilelor frumoase de toamna.

LACRIMI

Si florile plang. Lacrimi de clestar se preling din fiinta lor gingasa si cu ele plange tot ce-i viu. Pamantul acesta atat de frumos , in care verdele padurilor se armonizeaza cu culorile diafane ale florilor si se intrepatrunde cu albastrul cristalin al apelor, e totusi o vale a plangerii. Venim aici, traim cati ani ne da Dumnezeu pentru a ne indeplini menirea si plecam la fel de singuri si saraci cum am venit.
Creatorul Divin, nu vrea ca omul sa planga si sa fie nefericit. El vrea sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara, sa traim sanatosi si fericiti, in armonie cu semenii nostri pe acest pamant iar apoi sa plecam intr-o lume perfecta unde nu vor fi lacrimi, durere sau necazuri. Dar noi, ca niste copii neascultatori vrem sa ne realizam aici pe pamant, dupa voia noastra, departe de Dumnezeu, toate dorintele ca si cum nu am mai pleca niciodata. Vrem sa ne faurim o fericire absoluta cu orice risc. Uitam ca suntem calatori si nu aici e tara noastra vesnica. In goanna nebuna dupa fericire obosim, ne imbolnavim, ii facem nefericiti pe cei din jurul nostrum, aducem dezordine in fiinta noastra pe plan sufletesc si fizic. Si vin …lacrmile.
Atunci vedem abia cat suntem de slabi in lupta vietii si fara ajutorul divin, ne pravalim din inaltimea mandriei in pulberea necazurilor. Si curg lacrimi de durere, de disperare, Lacrimile nefericirii.
E omenesc a cadea, dar e ingeresc a te ridica. Deci , nu ne ramane decat sa ne ridicam din starea si tristetea noastra care nu duce la nimic bun. Sa chemam in ajutor pe Domnul Iisus. Sa-I spunem ca unui prieten in liniste, toate problemele si necazurile , ca numai El are puterea de a descalcii drumurile intortochiate ce apar la orizontul vietii. Nimic nu ii este imposibil de realizat. Sa ii cerem iertare pentru ca am gresit, ignorand legile lui care nu fac decat sa aduca armonie intre oameni. Si mai ales ca traversam o perioada in care bisericile sunt larg deschise , sa ne marturisim pacatele si atunci prezenta divinului ne va invalui si vom simti acea bucurie, liniste interioara, lumina, dragoste si speranta pe care o aduce Lumina invierii lui Hristos in sufletul cel eliberat..Si pe fata luminata se vor prelinge atunci lacrimile fericirii.

GANDURI DE MARTIE

Ce fericire ca scapam de cojoace. Mai e putin si soarele va birui mai tare frigul noptii si al zilei. Pamantul care asteapta cu nerabdare intr-un nou ciclu trezirea la viata a naturii, isi deschide bratele sale batrane spre un nou inceput. Totul se pregateste, totul se deschide, totul reanvie aici, unde avem binecuvantarea celor 4 anotimpuri. Numai omul nu are timp sa vada, sa simta, sa perceapa frumusetea pomilor care isi deschid micile floricele ce zambesc in soare, verdele crud al ierbii, ciripitul vesel al pasarelelor. Toate au fost create pentru a bucura omul.
Dar el nu are timp. Alearga de dimineata pana seara sa adune, sa stranga, sa-si mareasca confortul. Alearga dupa o fericire pe care nu o gaseste. Mereu agitat, mereu nemultumit. Cand ajunge sa realizeze ceva, vrea altceva. Si astfel trec anii, si viata se scurge intr-un iures tacut iar omul nu apuca sa simta bucuria si frumusetea creatiei. Acest rege al naturii este rob propriilor sale ambitii si patimi. Ce pacat ca nu stie sa se bucure de acest dar divin care este viata. Daca si-ar face timp sa priveasca stelele, si-ar da seama ca exista un Dumnezeu care guverneaza miscarea planetelor si legile acestor constelatii. Daca ar privi natura si-ar da seama ca si ea are legile ei, atat plantele cat si animalele. Nimic nu e haotic in natura. Totul este bine realizat de bunul Dumnezeu intr-o ordine perfecta. Ciclurile de viata ale plantelor si animalelor, lanturile trofice, instinctele de conservare, au scopul de a pastra un echilibru in tot ce ne inconjoara.
Dar omul creaza dezordine, in creatiiile lui Dumnezeu. Ba in mandria sa nebuna il reneaga, sau din comoditate spre a nu pazi legile Lui il scoate din viata sa. Si Stapanul il priveste pe om cu mila, asa cum un parinte isi priveste fiul care o ia pe cai gresite, il iubeste, il protejeaza, il iarta si il asteapta sa se trezesca intr-o zi din aceasta distructiva orbire. Si asta pentru ca Dumnezeu i-a dat omului un dar : libertatea.

CA O MOARA

Mintea este o minune pentru om. Prin ea, trec si buna si rele ,ganduri fara numar se inlantuiesc ca un talaz. Cateodata ii aduc omului bucurii si impliniri. Alta data nopti de neliniste si nesomn.
Si totusi este si in puterea noastra sa controlam mintea acest mecanism minunat, cu care Dumnezeu l-a inzestrat pe om. Mintea este ca o moara, spunea un sfant parinte. Ce bagi in ea, aceea macina. Daca asculti ceva frumos, linistitor si constructiv pentru suflet, daca esti bun si deschis cu cei din jur, ajutandu-i la nevoie, atunci si mintea va medita la tot ce e frumos si bun. Dar daca omul se gandeste la rau, foloseste mijloace meschine pentru satisfacerea propriilor capricii, daca nu il intereseaza legea lui Dumnezeu, ba chiar il reneaga, atunci viata pe acest pamant este pentru el, un iad plin de griji si nefericiri. Sa cautam sa macinam tot ce-i bun si vom simti o pace si o liniste a sufletului, care ne vor da armonie multumire si implinire.

REMUSCARE

Un incident stupid era sa-mi aduca trecerea in lumea de dincolo. Ma aflam in imposibilitatea de a respira. Primul gind a fost o sperietura puternica. Ma gindeam ca voi muri. Nu imi era frica de moartea in sine ci de urmarile ei. Stiam ca nu sint pregatita pentru a pleca din lume si nu eram impacata cu Creatorul prin spovedanie. Am tot aminat sa ajung la un preot duhovnic si acum ma lua groaza stiind ca totul este pierdut. Ca timpul care mi s-a dat l-am cheltuit numai cu placerile trupului si nu am facut nimic pentru mintuirea sufletului meu. Simteam ca nu mai am scapare si eram disperata. Am pierdut pe Dumnezeu. Am pierdut raiul cel dorit din nepasare ,din lene ,din neglijenta. Eu care l-am cunoscut in rugaciune, in minunile pe care le-am simtit dealungul vietii mele pacatoase ,eu care i-am vazut purtarea de grija pas cu pas dealungul calatoriei pe acest pamint, aveam sa plec departe de la fata Lui si pentru totdeauna. Dar in mila sa cea mare nu m-a lasat.Mi-a mai dat timp de pocainta caci din nou o minune ,am reusit sa depasesc momentul critic inexplicabil si brusc. Mare este Dumnezeu care nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu!

TREPTE CATRE CER

Odata cu mireasma primaverii, cu firisoarele de iarba care se inalta spre lumina, cu pasarelele care ciripesc vesele, a venit postul sf. Pasti. El ne da posibilitatea, sa ne adancim in noi insine si sa meditam cu toata profunzimea, la menirea noastra pe acest pamant, la scopul vietii si sa ne gandim la existenta ce va fi, dincolo de moarte.
Trepte catre Cer sunt cele 49 de zile, in care vom putea urca ajutati in permanenta de iubirea lui Hristos. Si vom urca cu siguranta, daca in fiecare zi vom reusi sa ne detasam citeva minute de problemele cotidiene, care nu se mai sfarsesc niciodata si vom constientiza prezenta divina in casa si viata noastra.
El asteapta cu aceeasi dragoste sa-I deschidem inima, sa vorbim cu El despre toate problemele care ne framanta, traind intr-o lume ce pare ca si-a pierdut complet busola. Si nu are nevoie de rugaciunea noastra, pentru ca osti ingeresti il lauda neincetat. Dar din mila si dragoste se coboara la noi atunci cand il chemam. Pentru ca iubeste fiecare om in parte asa cum este. Si nu are pe nimeni de pierdut. De aceea a venit in lume. Ca sa ne invete cum sa castigam viata vesnica in Imparatia sa. Si a murit in chinuri cumplite pe cruce pentru noi. O jertfa mare pentru fiecare suflet, pe care l-a rascumparat cu propriul sange..
Sa urcam cum putem, dar sa urcam treptele catre cer. Sa credem, sa speram si sa iubim pe Dumnezeu si intreaga lui creatie. Sa facem voia lui, sa-I cerem iertare pentru tot raul facut. Sa ne marturisim pacatele si sa mergem dupa El in saptamana patimilor sarutand Sf cruce pe care s-a jertfit. Iar la capat vom vedea mareata sarbatoare a Sfintei Invieri si vom simti acea pace si bucurie pe care nu o poate da nimic din lumea asta. Caci la capat ne va astepta Hristos cel inviat sa ne dea sfanta sa binecuvantare.

GANDURI DE PRIMAVARA

A venit primavara dar e inca frig. Natura se trudeste sa iasa din starea de vegetatie spre o noua viata. Si soarele straluceste din ce in ce mai mult. Ziua e mai mare si din nou va fi plin de seva vietii pe pamantul inghetat.
A venit primavara si noi ca si natura trebuie sa ne trudim, sa ne dezmortim sufletele inghetate si sa pasim spre o noua primavara a vietii. Din aceasta saptamana am inceput si noi sa urcam treapta cu treapta acea tainica scara care ne ridica incet dar sigur spre Soarele Iisus Hristos si spre lumina sfintei invieri. E greu pentru noi cei de astazi obisnuiti cu confortul, dornici sa ne satisfacem si cele mai neansemnate capricii. Orice urcus in viata e greu, dar acesta e un examen al dragostei noastre pentru Acela care ne daruieste totul si ne-a iubit mult jertfindu-se ca sa ne salveze. Imparatul cerului si al pamantului a baut paharul umilintei, al chinurilor cumplite si a mortii pe cruce, ca sa ne ridice din nou pe noi cei de astazi. Prin spovedanie si impartasirea cu trupul si singele sau ne impacam cu Dumnezeu, iar El coboara in sufletele noastre aducand acea pace divina pe care nu o gasim pe acest pamant.
Sa vrem sa urcam si sa il rugam pe Domnul sa ne ajute si vom vedea ca mana nevazuta a proniei sale Dumnezeiesti ne va ajuta, ne va ridica spre lumina sfintei invieri, iar le capat ne asteapta Imparatul slavei sa ne primeasca nevazut in sfintele sale brate si sa ne umple inima de bucuria sfintei sale biruinte.

E INCA IARNA

E inca iarna. Frigul se zbate sa mai puna stapanire peste natura amortita. Dar Dumnezeu care coordoneaza miscarea planetelor, a vanturilor, ciclul anotimpurilor, face ca soarele sa straluceasca mai puternic, zilele sa devina mai mari, noptile mai mici si astfel renaste natura intr-o noua primavara. Si avem nevoie de o renastere in aceste vremuri atat de tulburi si nesigure. Sa ne ridicam mintea spre Lumina lumii, Hristos, precum ghiocelul isi inalta capusorul spre soare. Si vom vedea ca nu suntem singuri in lumea asta. Vom vedea ca energia divina trimite omului forta sa depaseasca incercarile vietii si doar El poate sa aduca lumina in viata , daca pastram relatia cu Dumnezeu. Tatal Ceresc ne iubeste. Sa mergem la casa lui, biserica stramoseasca in care se jertfeste tainic, sa ne impacam cu El prin spovedanie, sa ne impartasim cu trupul si sangele Lui sfant si ne vom trezi din acea amorteala a sufletului.
E inca iarna. O iarna trista ca si sufletele noastre. Criza mondiala, datorii scumpiri, somaj. Dar daca ne vom apropia de altarul jertfei sale, daca il lasam sa intre in viata noastra si sa lucreze cum numai El stie, lumina pacea si iubirea, vor straluci in sufletele si ne vom trezi din trista iarna intr-o noua primavera a vietii.