CE RĂSPUNS ?

O frunză in bătaia unui vînt rece de toamnă. Aşa e viaţa noastră. Aşa se scurge în goana după fel de fel de aspiraţii trecătoare. Vîntul vieţii ne poartă prin mii de locuri după care ne duce la pământ.Trupul se dezintegrează asemeni unei frunze, dar sufletul renaşte în primăvara vieţii. Renaşte şi se ridică spre Dumnezeul său. Atunci vede ceea ce cu ochii materiei nu puteau să vadă.

Atunci îşi dă seama că a intrat în viaţa veşnică şi că această viaţă există cu adevărat. Va fi dus la judecată. Va trebui să dea seama de timpul pierdut în viaţă departe de Dumnezeu şi de legea lui.

Un timp gol pentru suflet în care a nesocotit jertfa cea mare a Domnului Iisus in cadrul Sfintei Liturghii, nu şi-a mărturisit curat păcatele prin spovedanie, nu a primit cu vrednicie trupul si sîngele Mielului Ceresc, care s-a jertfit din iubire. A suferit cumplit chinuri amare ca să ne răscumpere. Să ne dea o viaţă veşnică fericită. Ne-a învăţat să postim, să ne rugăm, să facem bine, să iertăm.Ne-a invăţat să-i iubim pe semeni şi cum să ne luptăm cu patimile. El Creatorul, s-a rugat. A postit 40 de zile, pe cei plini de patimi i-a iertat. Ne-a purtat de grijă, in toată viaţa pămîntească şi ne-a învăţat. Şi atunci la acea judecată dreaptă când toate păcatele ni se vor arăta, ce răspuns vom da ?

GINDURI DE SUFLET

Trecem pe strada nepasatori de omul de langa noi. Un iures al vietii, plin de interse concentrat numai asupra proprii existente, dornici de tot mai mult si mai bun din lumea asta trecatoare, face sa pierdem tocmai scopul vietii noasre iar acesta este MINTUIREA.
Trecem nepasatori prin viata, pe langa toate clipele pe care Creatorul ni le-a dat ca sa facem ceea ce e frumos si placut pentru noi si ceilalti din jur, in lumina voii Lui divine.
Nu luam in seama darurile pe care Dumnezeu , in marea lui bunatate ni le-a dat, ca sa fim de folos unul altuia si sa traim in armonie si iubire.
Nu pretuim legea divina care ne indeammna spre tot ce e mai placut si bun de pe pamant.
Daca am tine cont cu adevarat de toate aceste lucruri am fi fericiti. o fericire atat cat poate fi ingaduita pe pamantul acesta in care zilele se scurg una dupa alta in rautati , in interese meschine, in mandrie , invidie, lacomie.
DUMNEZEU in marea lui iubire mai rabda, dar pana cand?
Acum mai mult ca niciodata lumea isi pregateste singura pieirea sufleteasca si trupeasca. Ne distrugem singuri. Am distrus prin poluare tot ce Dzeu a creat intr-o minunata armonie.
Pamantul era o uzina uriasa care avea ordin de sus sa-si mentina echilibrul. Dar omul, cununa creatiei a perturbat echilibrul divin. A distus natura, isi omoara pruncii , isi distruge singur si sufletul si trupul. O orbire uriasa a pus stapinire pe lume.
Daca mai putem face ceva in ceasul de pe urma este sa ne trezim. Sa vedem unde am ajus.
Si sa ne deschidem sufletul impacandu-ne cu Dumnezeu prin spovedanie. Sa-i cerem ajutor in necazurile noasre, sa-l rugam sa ne lumineze mintea, sa ne dea putere, sa facem voia lui si sa-l lasam sa ne conduca corabia vietii noastre cum stie El spre binele si folosul nostru.Amin.