PUTIN SOARE

Dupa atata frig, vant si picaturi reci de ploaie care biciue nemilos fata acum in mijloc de octombrie, iata ca s-a aratat si putin soare. O si ce bine e! Ce mult inseamna putin soare care mangaie prin dulcea lui lumina si caldura, aducand veselie intr-o toamna rece si trista.
Asa e si cu sufletul omului dominat mai mult ca niciodata de griji fara numar, de proiecte neamplinite, invaluit de aspiratii, dupa care alearga fara incetare, ca apoi sa se opreasca uneori dezamagit si dezorientatat de propria neputinta. Si ce mult inseamna cand in sufletul sau, patrunde Soarele Hristos. Incalzeste cum numai El stie sa faca, sufletul inghetat, ii da putere, intelepciune, rabdare si curaj sa mearga mai departe, pana la capat. Dar El e atat de delicat si nu fortaza vointa noastra. Trebuie ca noi sa ii deschidem usa sufletului si sa il chemam, sa ne unim cu Domnul Iisus prin Sf. Impartasanie.
Dumnezeu vine negresit caci iubeste omul cu o iubire adanca. Un pas sa facem noi, caci pasii Lui se indreapta catre noi, imbratisandu-ne. Si ce mangaiere simte sufletul descatusat, ce pace si bucurie. Sa cautam sa pastram acest Soare divin in suflete, caci numai asa vom gasi pacea, bucuria si implinirea aspiratiilor noastre cele bune si de folos.

E FRIG

E mijloc de octombrie si e frig. Poate prea frig pentru aceasta perioada. Frigul, norii si ploaia de afara ne adancesc intr-o trista melancolie. Si aceasta tristete se furiseaza incet in suflete. Nesiguranta, lipsuri, scumpiri, boli fac rani in suflete si-n inima.Cine ne mai poate ajuta ? Cei din jur sunt ca si noi tulburati de grijile zilnice iar puterile lor sunt limitate.

     Nu ne mai ramane decat sa ne inaltam gandul la Dumnezeu si sa-l rugam sa ne poarte de grija si sa conduca El, barca vietii noastre pe marea zbuciumata a lumii cum stie mai bine. Si El ne va asculta cu siguranta daca si noi Il ascultam. Daca ne impacam cu El, mergem in zile de sarbatoare la casa Lui , Sf biserica, acolo unde pe sfintele altare se jertfeste, pentru noi, fiecare din dragoste si mila. Nu trebuie decat sa il rugam sa intervina in viata noastra si El va veni. Ne va umple inima de pace si lumina, ne va da speranta si forta necesara sa mergem mai departe. Si doar cu ajutorul Sau vom reusi.

INCEPUT DE TOAMNA

      O toamna frumoasa cu soare cald ne face trecerea mai usoara spre anotimpul rece. O toamna bogata care abunda in legume si fructe de tot felul ne face sa ne indulcim de bunatatile pamantului. Vrem sau nu vrem sa credem, dar acolo sus, exista Cineva care ne vegheaza cu dragoste permanenta, care are grija de echilibrul naturii, in parte distrus de noi. El are grija sa rodeasca pamantul si sa dea ploi la vreme, pentru  hrana oamenilor. Asemeni unui Parinte bun isi face datoria fata de noi. Dar noi ne-o facem?

      Grijile vietii acesteia ne acapareaza tot timpul. Zile in sir alergam, pe drumul anevoios al vietii, zbatandu-ne sa obtinem mereu cate ceva. Apoi altceva. Mereu nemultumiti de tot ce am obtinut, nu stim sa ne bucuram cu adevarat de fiecare clipa a vietii. De sanatatea asa cum e, de soare , de natura, de dragostea celor din jur.

      Credem ca totul ni se cuvine, uitand de Dumnezeu, de menirea noastra si de darurile primite de la El. Nu ii acordam nici macar jumatate de ora pe zi pe motiv ca nu avem timp.

        A venit toamna, cu soarele ei mangaietor. Mai avem timp sa ne deschidem ochi sufletului si sa punem ordine in viata noastra. Sa ascultam chemarea clopotelor in zorii duminicilor, la sfintele biserici, sa il chemam in ajutor in toate problemele vietii, sa ne impacam cu El si atunci vom simti in suflete mangaierea calda a luminii Lui, asemeni caldurii dulci a zilelor frumoase de toamna.