REMUSCARE

Un incident stupid era sa-mi aduca trecerea in lumea de dincolo. Ma aflam in imposibilitatea de a respira. Primul gind a fost o sperietura puternica. Ma gindeam ca voi muri. Nu imi era frica de moartea in sine ci de urmarile ei. Stiam ca nu sint pregatita pentru a pleca din lume si nu eram impacata cu Creatorul prin spovedanie. Am tot aminat sa ajung la un preot duhovnic si acum ma lua groaza stiind ca totul este pierdut. Ca timpul care mi s-a dat l-am cheltuit numai cu placerile trupului si nu am facut nimic pentru mintuirea sufletului meu. Simteam ca nu mai am scapare si eram disperata. Am pierdut pe Dumnezeu. Am pierdut raiul cel dorit din nepasare ,din lene ,din neglijenta. Eu care l-am cunoscut in rugaciune, in minunile pe care le-am simtit dealungul vietii mele pacatoase ,eu care i-am vazut purtarea de grija pas cu pas dealungul calatoriei pe acest pamint, aveam sa plec departe de la fata Lui si pentru totdeauna. Dar in mila sa cea mare nu m-a lasat.Mi-a mai dat timp de pocainta caci din nou o minune ,am reusit sa depasesc momentul critic inexplicabil si brusc. Mare este Dumnezeu care nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu!