Asa e si cu sufletul omului dominat mai mult ca niciodata de griji fara numar, de proiecte neamplinite, invaluit de aspiratii, dupa care alearga fara incetare, ca apoi sa se opreasca uneori dezamagit si dezorientatat de propria neputinta. Si ce mult inseamna cand in sufletul sau, patrunde Soarele Hristos. Incalzeste cum numai El stie sa faca, sufletul inghetat, ii da putere, intelepciune, rabdare si curaj sa mearga mai departe, pana la capat. Dar El e atat de delicat si nu fortaza vointa noastra. Trebuie ca noi sa ii deschidem usa sufletului si sa il chemam, sa ne unim cu Domnul Iisus prin Sf. Impartasanie.
Dumnezeu vine negresit caci iubeste omul cu o iubire adanca. Un pas sa facem noi, caci pasii Lui se indreapta catre noi, imbratisandu-ne. Si ce mangaiere simte sufletul descatusat, ce pace si bucurie. Sa cautam sa pastram acest Soare divin in suflete, caci numai asa vom gasi pacea, bucuria si implinirea aspiratiilor noastre cele bune si de folos.
