Iubirea divină ne înconjoară în toată viaţa aceasta plină de primejdii, de necazuri, de nevoi. Dacă n-ar fi ea, am pierii in propria noastră neputinţă, răutate, neascultare. Greşim contra Iubirii divine in toate clipele vieţii noastre, o nesocotim, o dispreţuim.
Iubim toate deşertăciunile lumii acesteea, depunem o muncă istovitoare, pentru a obţine lucruri sau onoruri pământeşti, iar Slava cerească ce ne poate da Dumnezeu din iubirea Sa nesfârşită nu o băgăm in seamă. Cinstim lumea si trupul nostru. Lui ii oferim totul . Pentru el muncim, pentru el păcătuim, ca lui să-i fie bine, pentru el adunăm peste măsură, uitând că intr-o zi nu prea îndepărtată acest trup va fi dat pământului şi viermilor şi va zace uitat de lume.
În ce înşelăciune trăim!
Vai cât ne amăgim în viata asta trecătoare, uitând că sântem călători şi că vom pleca intr-o zi dincolo în veşnicie. Dar Iubirea divină ne cheamă cum numai ea ştie, prin clopotele bisericilor, prin glasul tainic al conştiintei, chiar şi prin necazuri dacă e nevoie, ca să ne întoarcem la Dumnezeu, căci El este Iubire şi nu vrea să piardă pe nimeni. Noi i-am întors faţa, dar El nu şi-o întoarce de la noi.
Dumnezeu Tatăl, din iubire pentru zidirea sa cea căzută şi-a trimis unicul Fiu să fie dat spre cea mai cumplită chinuire şi moarte. Iisus Hristos, din iubire, a suferit chinuri amare, a răbdat batjocuri, scuipări, bătăi, şi moarte prin răstignire pe cruce ca să ne răscumpere prin însuşi scump sângele său. El vrea să ne dea acest prea cinstit sânge prin Sfânta Împărtăşanie după ce ne-am recunoscut păcatele prin spovedanie şi am primit deslegare de la părintele duhovnicesc.
Iubirea divină ne poartă de grijă în toate zilele vieţii noastre.
Să nu nesocotim acestă Sfântă Iubire ci să o recunoaştem şi să ne deschidem inima, să o primim şi să mergem în lumina ei, pe calea mântuirii ca să câştigăm pentru veşnicie un loc în Împărăţia cea Cerească . Amin.
Iubim toate deşertăciunile lumii acesteea, depunem o muncă istovitoare, pentru a obţine lucruri sau onoruri pământeşti, iar Slava cerească ce ne poate da Dumnezeu din iubirea Sa nesfârşită nu o băgăm in seamă. Cinstim lumea si trupul nostru. Lui ii oferim totul . Pentru el muncim, pentru el păcătuim, ca lui să-i fie bine, pentru el adunăm peste măsură, uitând că intr-o zi nu prea îndepărtată acest trup va fi dat pământului şi viermilor şi va zace uitat de lume.
În ce înşelăciune trăim!
Vai cât ne amăgim în viata asta trecătoare, uitând că sântem călători şi că vom pleca intr-o zi dincolo în veşnicie. Dar Iubirea divină ne cheamă cum numai ea ştie, prin clopotele bisericilor, prin glasul tainic al conştiintei, chiar şi prin necazuri dacă e nevoie, ca să ne întoarcem la Dumnezeu, căci El este Iubire şi nu vrea să piardă pe nimeni. Noi i-am întors faţa, dar El nu şi-o întoarce de la noi.
Dumnezeu Tatăl, din iubire pentru zidirea sa cea căzută şi-a trimis unicul Fiu să fie dat spre cea mai cumplită chinuire şi moarte. Iisus Hristos, din iubire, a suferit chinuri amare, a răbdat batjocuri, scuipări, bătăi, şi moarte prin răstignire pe cruce ca să ne răscumpere prin însuşi scump sângele său. El vrea să ne dea acest prea cinstit sânge prin Sfânta Împărtăşanie după ce ne-am recunoscut păcatele prin spovedanie şi am primit deslegare de la părintele duhovnicesc.
Iubirea divină ne poartă de grijă în toate zilele vieţii noastre.
Să nu nesocotim acestă Sfântă Iubire ci să o recunoaştem şi să ne deschidem inima, să o primim şi să mergem în lumina ei, pe calea mântuirii ca să câştigăm pentru veşnicie un loc în Împărăţia cea Cerească . Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu