GINDURI DE SUFLET

Trecem pe strada nepasatori de omul de langa noi. Un iures al vietii, plin de interse concentrat numai asupra proprii existente, dornici de tot mai mult si mai bun din lumea asta trecatoare, face sa pierdem tocmai scopul vietii noasre iar acesta este MINTUIREA.
Trecem nepasatori prin viata, pe langa toate clipele pe care Creatorul ni le-a dat ca sa facem ceea ce e frumos si placut pentru noi si ceilalti din jur, in lumina voii Lui divine.
Nu luam in seama darurile pe care Dumnezeu , in marea lui bunatate ni le-a dat, ca sa fim de folos unul altuia si sa traim in armonie si iubire.
Nu pretuim legea divina care ne indeammna spre tot ce e mai placut si bun de pe pamant.
Daca am tine cont cu adevarat de toate aceste lucruri am fi fericiti. o fericire atat cat poate fi ingaduita pe pamantul acesta in care zilele se scurg una dupa alta in rautati , in interese meschine, in mandrie , invidie, lacomie.
DUMNEZEU in marea lui iubire mai rabda, dar pana cand?
Acum mai mult ca niciodata lumea isi pregateste singura pieirea sufleteasca si trupeasca. Ne distrugem singuri. Am distrus prin poluare tot ce Dzeu a creat intr-o minunata armonie.
Pamantul era o uzina uriasa care avea ordin de sus sa-si mentina echilibrul. Dar omul, cununa creatiei a perturbat echilibrul divin. A distus natura, isi omoara pruncii , isi distruge singur si sufletul si trupul. O orbire uriasa a pus stapinire pe lume.
Daca mai putem face ceva in ceasul de pe urma este sa ne trezim. Sa vedem unde am ajus.
Si sa ne deschidem sufletul impacandu-ne cu Dumnezeu prin spovedanie. Sa-i cerem ajutor in necazurile noasre, sa-l rugam sa ne lumineze mintea, sa ne dea putere, sa facem voia lui si sa-l lasam sa ne conduca corabia vietii noastre cum stie El spre binele si folosul nostru.Amin.